Leurda (usturoita)

Ceai de leurda

Despre Leurda

Leurda este o planta erbacee cu miros si gust de usturoi. Face parte din familia liliaceelor. Inaltimea maxima pe care o poate atinge este de un metru si jumatate. In pamant, leurda are un bulb ovoidal, format din solzi grosi, asemanatori cateilor de usturoi. Tulpina este insotita de doua frunze. Leurda infloreste in aprilie si mai, uneori si in iunie. Florile se aduna intr-o inflorescenta sub forma de umbrela, ce cuprinde intre cinci si 20 de flori de un alb stralucitor. Fructul este o capsula. Leurda poate inlocui usturoiul si poate fi conservata. Creste in toate zonele Romaniei. Din punct de vedere medicinal, importante sunt frunzele – din care se prepara o infuzie.
Citeste lista completa a indicatiilor terapeutice »

Jneapanul (jep)

Ceai de Jneapan

Despre Jneapan

Jneapanul este un arbust conifer ce poate fi intalnit in zona subalpina, dar mai ales in regiunile alpine. Face parte din familia pianaceelor. Inaltimea maxima este de trei metri, iar tulpinile jneapanului sunt taratoare, varfurile acestora fiind, insa ascendente. In forma de ace, frunzele sunt dese si lungi de trei-sase centimetri, aflandu-se plasate in teci micute, doua cate doua. Jneapanul infloreste in mai-iunie. Fiind conifer, acest arbust are conuri, dispuse solitar sau grupat.
Pentru uz medicinal se pot folosi mugurii si, mai rar, conurile tinere.
Citeste lista completa a indicatiilor terapeutice »

Isopul (cimbrul de gradina, culecel)

Isopul - Hyssopus officinalis

Despre Isop

Isopul este un mic arbust, cu obarsii exotice. Apartine de familia labiatelor. Frunzele de isop sunt alungite si aromate. Florile au culoare albastra, insa, uneori, pot fi rosii sau chiar albe. Isopul este folosit si ca planta ornamentala, mai ales ca raspandeste si un miros placut.
Citeste lista completa a indicatiilor terapeutice »

Echinacea

Ceai de Echinacea

Despre Echinacea

Echinacea, planta originara din America de Nord, a fost adusa in Europa spre sfarsitul secolului al XVI-lea. Planta era folosita de triburile amerindiene pentru tratarea infectiilor, a muscaturilor de sarpe sau a durerilor abdominale. In Europa a inceput sa fie folosita intens in anii 80, iar acum se gaseste in magazinele de profil sub forma de tinctura, capsule, unguent.
Citeste lista completa a indicatiilor terapeutice »

Hameiul (maiuga, mamluga, tofolean, himel)

Hamei - Tofolean

Despre Hamei

Hameiul este o planta perena, cataratoare, ierboasa, de mari dimensiuni, apartinand familiei moraceelor. Ca dezvoltare in spatiu, hameiul seamana, intrucatva, cu vita de vie. Florile au o frumoasa si ciudata culoare galben-verzuie. Hameiul creste in flora spontana, fiind intalnit in lunci, in paduri tinere, in tufarisuri.
Pentru utilizarea pe scara larga in industria berii, hameiul este cultivat pe mari suprafete si ingrijit dupa metode stiintifice.
Valoroase din punct de vedere economic si medicinal la hamei sunt inflorescentele femele, care contin o sustanta aromatica numita lupulina, utilizata in procesul de fabricare a berii. Inflorescentele (conurile), rareori si partile tinere ale plantei, sunt utilizate si in aplicatiile medicinale. Se prepara infuzie de hamei (in mod frecvent), dar si decoct de hamei, tinctura de hamei, extract si cataplasme de hamei.
Citeste lista completa a indicatiilor terapeutice »

Feciorica (Sapunas)

Feciorica - Sapunas

Despre Feciorica

Feciorica este o planta medicinala erbacee, anuala sau bienala, uneori chiar perena. Apartine familiei cariofilaceelor. Tulpina este taratoare si lipsita de peri (exista si o alta specie, paroasa, Herniaria hirsuta, cu aproximativ aceleasi proprietati medicinale), cu o lungime maxima de circa 30 cm. Frunzele de feciorica au forma eliptica sau chiar lancelota. Florile au o culoare galben-verzuie si apar in partea a doua a verii si chiar in septembrie. Aceasta planta se gaseste in flora spontana din apropierea apelor curgatoare, preferand solul umed si nisipos.
Pentru nevoie medicinale se recolteaza varfurile inflorite, din care se prepara infuzie. Se utilizeaza si planta proaspata din care, prin presare, se obtine un suc.
Citeste lista completa a indicatiilor terapeutice »

Degetarul galben (digitalis grandiflora)

Degetarul Galben - Digitalis Grandiflora

Despre Degetarul galben

Degetarul galben este o erbacee a carei inaltime ajunge la un metru. Face parte din familia scrofulariaceelor si este o planta toxica, otravitoare. Planta perena, degetarul galben are un rizom nu prea dezvoltat, tulpina aeriana fiindu-i, in schimb, puternica. Infloreste vara, in lunile iulie si august. Florile au o culoare galben-pal sau rosu-pal. Degetarul galben creste in paduri, in luminisuri, la marginea padurilor, in general in zonele cu vegetatie aglomerata si sol hranitor.
Citeste lista completa a indicatiilor terapeutice »

Calinul (Bulgare de zapada)

Despre Calin

Calinul este un arbust ce creste in flora spontana, dar poate fi si cultivat, ca planta ornamentala. Face parte din familia caprifoliaceelor. Calinul are o inaltime medie de doi-trei metri, rareori ajungand pana la cinci metri. Frunzele au mai multi lobi, maximum cinci. Florile sunt grupate, avand culoarea alba. Infloreste la sfarsitul primaverii / inceputul verii. Fructele, dispuse in ciorchini, au culoarea rosie si sunt pline de suc, nefiind comestibile. Calinul creste prin paduri, liziere, tufarisuri. In parcuri, este prezent sub forma unor tufisuri ornamentale, cunoscute sub numele de bulgare de zapada (boule de neige).
Pentru uz medicinal se recolteaza coaja. Se prepara sub forma de tinctura, decoct, extract fluid.

Intrebuintari medicinale

Preparatele obtinute din coaja calinului sunt diuretice, astringente si mai ales sedative. Specialistii recomanda aceste preparate pentru tratarea menstruatiilor dureroase (preparat antidismenoreic), cat si a disfunctiilor pe fond nervos, disfunctii ce apar in timpul sarcinii si alaptarii. Avand proprietati sedative, extractele de calin calmeaza crampele musculare si contribuie la destinderea intregului organism in conditii de emotie puternica sau stres.

Citeste lista completa a indicatiilor terapeutice »

Buretele de stejar (Iasca)

Despre Buretele de stejar

Este vorba, de fapt, despre doua genuri de ciuperci – Fomes si Phellinus – care cresc in padure, pe tulpinile copacilor batrani, mai ales pe stejari si fagi. Aceste ciuperci sunt folosite ca materie prima pentru prepararea a ceea ce noi numic iasca. Buretele de stejar creste sub forma unei copeite de cap sau a unei etajere. Traind pe copaci, buretele de stejar produce, in timp, putregaiul alb al lemnului.

Intrebuintari medicinale

Buretele de stejar a fost folosit, multa vreme, pentru oprirea sangerarilor si tratarea ranilor. In natura, in lipsa de altceva, se utilizeaza ca pansament, fiind un hemostatic destul de puternic. Este posibil sa aiba si proprietati antimicrobiene.

Citeste lista completa a indicatiilor terapeutice »

Mangoldul (sfecla pentru frunze)

Mangoldul

Despre Mangold

Mangoldul este o planta legumicola bienala. Apartine familiei chenopodiaceelor. In fapt, mangoldul este o varietate de sfecla, cultivata pentru frunze si pentru petiolul acestora. Frunzele acestei plante sunt dezvoltate, ondulate, cu petiol puternic, consistent, carnos. Petiolul poate ajunge si la 30 cm lungime si cinci-opt centimetri latime. Este placut la gust, fraged, suculent, culoarea fiind galbuie, roza sau alba. Frunzele mangoldului sunt folosite la salate, supe, mancaruri naturise, inclusiv budinci si placinte. Petiolul se fierbe si are cam aceleasi intrebuintari, utilizarea sa depinzand si de fantezia culinara a consumatorului. In alimentatie, frunzele de mangold pot inlocui spanacul.

Citeste lista completa a indicatiilor terapeutice »